Dupa sentimentul "prafuit" pe care Revelation l-a avut anul trecut, uite ca vine Assassin's Creed 3 sa scape seria din Italia renascentista, purtand povestea taman in America, in timpul Razboiului de Independenta!
Cu un nou personaj, mai sumbru si mai bine dezvoltat, cu indieni, englezi bautori de ceai, lupi si... posibilitatea de a te sui prin copaci. Assassin's Creed 3 este, pentru Ubisoft, una dintre vacutele care dau destul de mult laptic, fapt aratat si de cifrele de pre-order pe care jocul le-a avut.
Desi peste 90% dintre cei care se uita la acest review stiu care este povestea din Assassin's Creed, exista acel 10% pe care refuz sa il ignor. Mi se pare jenant ca Ubisoft considera ca toata lumea i-a cumparat jocul si nu explica povestea decat printr-un cinematic anemic. Pentru a atrage noi fani ai jocului trebuie sa ai grija si de posibilii fani in devenire, draga Ubisoft, altfel risti sa produci un joc superb, dar in care un jucator nou este pur si simplu pierdut din cauza lipsei de fundal de care sa se agate. In fine, sa zicem ca acest factor este trecut cu vederea de cei 90% de fanatici care o sa imi scoata ochii ca m-am luat de jocul viselor lor. Inapoi la poveste ca e de explicat.
Ca si in jocurile precedente, eterna lupta intre asasini si templieri este edificata, de aceasta data, in tonuri mult mai grave. De exemplu, aflam ca 20.12.2012 va fi o zi fatidica, insa ce urmeaza sa se intample atunci... nu stim. Poate vin mayasii sa ne scoata la o bere sau poate castiga Romania campionatul american de baseball. Dumnezeu cu mila! Cert este ca Desmond este din nou in animus, un gizmo care te poate face sa retraiesti experientele stramosilor tai prin intermediul geneticii. El descopera ca nu noi am fost primii aici... ci o rasa superioara numita The Ancient Ones, care au lasat in urma niste gizmo-uri denumite Merele Edenului. Merele sunt dorite de Templieri pentru scopuri dubioase. Asasinii au ceva de impartit cu Templierii pentru ca... dungi... si daca o tin tot asa, pana la sfarsitul review-ului, o sa pierd vremea cu excplicatul... Cert este ca Desmond, in jocul aici de fata, retraieste amintirile lui Connor Kenway, un tanar de provenienta britanica si amerindiana, care o sa aiba un rol destul de important in segregarea Americii coloniale de Anglia. Practic o sa cunosti figuri marcante in timpul campaniei, precum Ben Franklin sau George Washington; mai mult, o sa participi la cateva petreceri marcante in istoria Americii.
Povestea tanarului Connor este de departe cea mai realista din universul Assassin's Creed, paralelele cu restul protagonistilor de pana acum fiind aproape imposibil de tras. Acesta s-a nascut in timp de razboi si, chiar daca suna a cliseu, zicala care spune ca in razboi totul este permis se aplica perfect in cazul lui. Nu are trasaturi morale bine definite, facand exact ceea ce este necesar pentru a indeplini misiuni. Totusi, nivelul sau de convingere ca ceea ce face este bine se poate vedea cu ochiul liber. In mod cert, asta il face cel mai uman personaj de pana acum, oferind o noua perspectiva in universul, si asa alambicat, al asasinilor.
Ca dezvoltare narativa, Assassin's Creed 3 este cel mai bun din serie. Jucatorul poate sa se indentifice mult mai bine cu personajele. Connor incepe ca un personaj naiv, rupt de realitatile timpului, dar ajunge un critic al decadentei morale a vremii. Practic, daca stai sa analizezi din punct de vedere social, povestea din Assassin's Creed 3 este atat o satira, ca si un punct pe i. Desmond nu a fost uitat nici el, acesta beneficiand de o poveste mult mai elaborata, jucatorii cu shtate vechi afland ceva mai multe despre problemele sale actuale. In mod cert, a fost depusa mult mai multa munca in scenariul jocului, felul in care a fost construita povestea din punctul de vedere al unui „inocent” care nu a luat contact cu lumea haina a timpurilor poate sa miste pe cativa dinte voi.
Assassin's Creed 3 are probabil cel mai lung ciclu de dezvoltare de la primul joc din serie... si se vede. Lumea este mult mai dezvoltata, iar sand-box-ul, desi pare mic la inceput, o sa capete proportii gigantice odata ce avansezi in naratiune. Varietatea de teren este si ea puternic evidentiata, Connor putand sa se cocoate pe cladiri, stanci si copaci, facand explorarea lumii destul de atragatoare. Aceste variatii de gameplay pot atrage ore de joc, avand in vedere ca tot terenul este plin cu tot felul de misiuni secundare, precum vanatoare de animale sau secrete de descoperit. Din pacate, o lume mare nu inseamna neaparat perfectiune. Jur cu mana pe grebla si matura din bucatarie ca nu am cautat in mod activ bug-uri, asa cum am facut in Revelation. M-au gasit ele pe mine. La chestii banale precum jumatati de matze sau caini care plutesc prin aer m-am asteptat. Dar la soldati care patruleaza deasupra orasului sau secvente de lupta in care ramai blocat, nu. Mai mult, este primul Assassin's Creed in care pic prin nivel in timpul unui check point, fiind nevoit sa iau jocul de la inceput. Asta ca sa nu mai vorbesc de faptul ca hit detection-ul este... ciudat. Asta ca sa fiu elegant.
Lupta in Assassin's Creed 3 cica a fost rafinta si aranjata in functie de doleantele fanilor. Chipurile. Connor are o bara de viata comparabila cu cea a unui brontozaur, putand sa primeasca zeci de lovituri succesive pana sa se simta usor lezat de atacatori. Aceasta problema ar fi fost indepartata lejer daca Ubisoft si-ar fi ascultat fanii si ar fi introdus un sistem de dificultate. Simplu si eficient. O oarecare exceptie exista in cazul bataliilor pe mare, in timpul carora nu prea ai mare control asupra situatiei, fiind mai mult o secventa scenarizata la sange in care nu trebuie decat sa reactionezi. Este de departe cea mai aratoasa parte a jocului dupa animatiile de atac si quick kill. Nu sunt eu cel mai mare fan al bataliilor navale, dar felul in care controlezi o ditamai corabia inceata si greu manevrabila iti da un sentiment de satisfactie, iar momentul in care dai jos un inamic este destul de... EPIC.
Ca tot vorbim de inteligentul artificial... hadeti sa radem putin. Nu ii fac lobotomizati, pentru ca nu e frumos. Draga Ubisoft, daca in urmatorul joc inamicii nu invata sa inoate odata ce i-ai aruncat in apa, eu o iau razna. Nu exista pic de dinamism in alcatuirea traseelor acestora, fiind destul de usor sa intuiesti unde si ce urmeaza sa faca inamicii, iar daca te straduiesti sa iti faci experienta mai grea, acestia nu te lasa. Exista secvente in care pur si simplu totul se rezuma la asteptare in punctul X si apasare pe butonul de atac din capitza Y. Este eliminat cu desavarsire sentimentul Stealth din joc. Mi-ar placea sa ma infiltrez intr-o baza fara sa fiu penalizat pentru ca am fost descoperit de un inamic singuratic. Asta ca sa nu vorbesc de faptul ca adversarii – a se citi „un intreg batalion inarmat cu muschete” – nu au nici o sansa sa te doboare, skilul tau de asasin amerindian fiind prea mult pentru plumbii si baionetele acestora. Mici modificari au fost efectuate, gadgeturi noi fiind adaugate precum Tomahwak-ul in forma insemnului asasinilor, arcul cu sageti sau ciomagul. Iar animatiile pentru aceste arme o sa iti lase o impresie de impact si durere. Practic, cand lovesti cu ditamai ghioga, o sa vezi inamicul cum se incovoaie din cauza fortei aplicate... un deliciu vizual, nu-i asa? Unde mai adaugam ca al nostru Connor este mai agil decat predecesorii sai, putand nu numai sa se cocoate pe cladiri, dar si sa se urce in copaci de aceasta data, in ton cu elementele de free runing ale jocului. Iar aici intervine si eterna mea plangere: tu vrei sa faci ceva, insa jocul nu stie cum sa tina pasul cu tine. Este extrem de frustrant sa pierzi secunde pretioase, in timp ce Connor ataca aiurea un inamic sau se arunca in mijlocul unor soldati.
Daca mai tineti minte din jocurile precedente, puteati sa recrutati asasini pentru a-i trimite in misiuni si a obtine bani. Ei bine, acum, apelati si la cetateni, facand experienta un pic mai aerisita pentru jucator, el nemaitrebuind sa isi bata capul cu toate misiunile. Acum, dupa ce eliberezi o anumita portiune a orasului, fiecare asasin recrutat vine cu o anumita abiliate speciala precum: ambuscade sau bodyguard. Totul este mult mai compactat, Connor putand, de data aceasta, sa isi dezvolte conacul, in functie de zonele eliberate si de ce fel de oameni are in subordine. Si sistemul de cumparaturi a fost schimbat. Acum iti faci toate achizitiile dintr-un singur loc, fiind mult mai usor sa cauti si sa gasesti ceea ce iti trebuie. Chiar si asa, multe dintre arme sunt pur cosmetice, numeroase dintre acestea avand caracteristici similare. Si, slava Domnului!, nu mai exista misiuni de Tower Defence sau cantari la lumina opaitului la lauta. Macar atat!
Multiplayer-ul nu a suferit mari schimbari. Asta pentru cei zece care sunt interesati de acest aspect. Este o experienta diferita fata de shooter-ele si RPG-urile de pe piata, cu toate acestea imi sustin afirmatia precedenta cum ca seria Assassin's Creed nu avea nevoie de multiplayer. Chiar si asa, cele doua moduri adaugate sunt pe sistemul „una calda, alta rece”. Wolf Pack este destul de distractiv, avand destul de multe lucruri in comun cu Hoard Mode, jucatorul fiind nevoit sa faca fata la valuri de inamici. Pe de alta parte, au implementat Domination, care – sincer sa fiu – a fost cea mai neinspirata alegere. De exemplu, nu exista niciun fel de sistem de penalizare cand alergi, in meciurile de Domination, in baza inamica pentru un quick kill. Sa zicem ca multiplayer-ul din Assassin's Creed 3 este mult mai bine gandit fata de restul, dar tot consider ca nu sunt atat de multi jucatori interesati de el – o spun din exerienta personala.
Ei, si trecem la partea grafica. Pe cat de bine arata jocul, pe atat de multe bug-uri grafice are. Ubisoft a promis ceva cu totul nou cu acest joc si chiar asta ne-a dat: inamici care plutesc sau au efecte de ragg doll care ii fac sa danseze mai ceva ca in Garry’s Mod, soldati care patruleaza prin textura copacilor s.a.. Este primul Assassin's Creed in care am fost nevoit sa restartez jocul din cauza bug-urilor. Asta ca sa nu mai vorbesc de texturi de slaba calitate pe varianta de console. Pe de alta parte, lumea din Assassin's Creed 3 este superba: padurile frontierei, texturile hainelor, animatiile faciale sunt reusite. Se vede ca s-au chinuit la detalii, oferind un univers mult mai aranjat. Secventele navale sunt un deliciu vizual, iar vanatoarea are ceva comparabil cu Red Dead Redemption, fiind in acelasi timp satisfacatoare si vizual placuta. Ciclul anotimpurilor si sistemul noapte-zi primeste si el o bila alba, imbinat cu fenomene naturale Fie ca esti in New York, Boston sau prin padurile frontierei, acest nou Assassin's Creed are ce sa iti ofere din punct de vedere vizual. Nici sunetul nu a fost lasat la voia intamplarii, vocile folosite fiind de-a dreptul patrunzatoare in anumite circumstante. Sunetele in natura si in oras sunt si ele in ton cu lumea din 1800, micile insertii muzicale si auditive pictand mai adanc lumea in subconstientul jucatorului.
Desi l-am criticat, Assassin's Creed 3 este un joc bun. Nu perfect, dar bun. Are problemele lui, are minusuri majore la anumite capitole, dar nu cred ca am vazut pana acum un joc perfect. Daca Ubisoft mai astepta cateva luni pentru a lansa jocul, multe dintre problemele de mai sus nu erau prezente. Zon@ ii acorda lui Assassin's Creed 3 un 8,5 si va invita pe site-ul nostru arealit.tv si pe canalul nostru de YouTube arealit pentru varianta integrala a review-ului.
No comments:
Post a Comment