Dead Space 3 - Review

Visceral Games este unul dintre cele mai controversate studiouri contemporane, campaniile sale publicitare si de marketing fiind, in unele cazuri, undeva la limita bunului simt.
Cu toate acestea, Visceral face jocuri bune. Nu stralucite, ci BUNE. Dante's Inferno nu a fost un joc rau, doar o copie de God of War, una buna, cu un estetic... aparte, putem spune. Dar, de departe, seria Dead Space este bijuteria coroanei in portofoliul studioului. Serie care a ajuns la al treilea titlu, cu pretentii mult mai mari din partea fanilor si cu cateva anunturi de DLC-uri destul de dubioase. Dar haideti sa fim seriosi... vorbim de EA aici. Sunt tatici la acest capitol. Ajungem si acolo. Pana una alta, dorim sa ii multumim Elenei pentru copia jocului, pentru ca dehh... EA Romania nu este interesata de presa locala. Sa inceapa review-ul.

Faceti cunostinta cu Isaac Clark, cel mai ghinionist individ din Univers. Daca era imbracat in rochita de carne a celebrei Lady Gaga si era inchis intr-o cusca plina cu lei, poate ca avea mai mult noroc. Inca din primul joc el a demonstrat ca stie sa disponibilizeze si sa transeze necromorphi. Dar cand vine vorba de alegeri in viata norocul nu e deloc de partea lui. Inca din primele minute ale jocului, Isaac este pocnit in “bomboniera” si santajat sentimental sa se alature unei expeditii cu iz militar pentru a-si salva marea iubita. Stiti voi... tipa care isi montase doua becuri de 200W in Dead Space 2. Si, colac peste pupaza, guvernul pamantean este rasturnat de unitologisti, acestia, fiind de parere ca Markerele sunt calea catre o viata mai buna si o constiinta unita. Markerele fiind chestiile acelea care te transforma in hidosenii alambicate numite necromorphi, care-s gata sa te dezmembreze si sa provoace halucinatii si nebunie in masa.

Ce sa mai! Viitorul prezentat de Dead Space 3 este plin de tacaniti, toti facand parte din aceasta minunata religie numita unitologie. De altfel, jocul face o treaba excelenta in a explica evenimentele precedente, un gamer care nu a pus mana pe un titlu precedent fiind introdus in tema destul de repede. Oricum, premisa DS3 este un pic nebuneasca. Ideea ca unitologistii au reusit sa reanimeze o serie de Markere pe care guvernul le construia este usor trasa de par. Dupa ce vezi atrocitatile pe care le-au facut Markerele, te trezesti sa le construiesti pe Pamanant? Doar ca o religie de fanatici sa le activeze si sa arunce Planeta intr-un razboi global? Dupa cum spuneam... nebunesc... dar, avand in vedere jocul, e plauzibil.

Toata ideea de baza de la care pleaca DS3 este penibila, daca stai sa o analizezi. Isaac, care, in primele doua titluri ale lui Dead Space, este alergat de iubita, acum este lasat cu ochii in Soare; Guvernul terestru nu este capabil sa opreasca o miscare religioasa, cazand ca un castel de carti de joc; si lista poate continua. Totusi felul in care este dezvoltata povestea, ea provoaca un impact placut. Personajele sunt detaliate, avand trasaturi umane si extrem de bine definite: groaza, frica, iubirea, ca sa numesc cateva dintre ele. Este un joc care, desi debordant din punct de vedere narativ, are acel nu stiu ce, aducandu-mi intr-un fel aminte de Aliens. Desi iesit din comun, Isaac e totusi credibil, motivatiile sale fiind de neclintit, facandu-l memorabil intr-o oarecare masura si transformandu-l intr-un erou fara vina. Partenerul sau din versiunea Co-Op, Carver, este genul de soldat care a trecut prin multe in viata, povestea sa avand accente dramatice ce se reflecta in personalitatea si in felul de a interactiona cu restul echipei. Sunt mici insertii in poveste care te fac sa te scarpini in cap si sa cauti un sens ascuns al cuvintelor sau al mesajului. Bine, nu este Cetateanul Kane al jocurilor, dar are ceva pentru toate straturile de intelect. Pentru poveste – un 8 si trecem la Gameplay.

Macanica de joc nu a suferit mari schimbari. Dead Space 3 tot un 3rd person shooter a ramas, cu perspectiva over the shoulder. Sigur au fost efectuate cateva schimbari ici si colo, precum posibilitatea de a folosi un sistem de cover sau de a te rostogolii. Din pacate le-am gasit cam inutile, multe dintre mecanicile mai-sus mentionate le-am folosit doar pentru ca jocul mi-a spus sa fac asta. Stomping-ul e si el prezent, de multe ori avand impresia ca Isaac incearca sa invete o noua miscare de break-dance, dar heeeii!... vorbim despre Dead Space. Telechinezia si-a gasit si ea un loc in acest joc, putand, si de aceasta data, sa incetinesti sau sau controlezi anumite elemente. Bine, acum ea este mult mai inradacinata in puzzle-uri, fiind folosita pentru a rezolva diverse probleme pe care le intalneste Isaac. Tocmai aceste insertii in mecanica de joc mi-au placut extrem de mult: felul in care iti poti folosi toate abilitatile pentru a trece cu bine de o anumita bariera impusa de joc. Totusi, exista si hopuri majore pe care jucatorii de PC vor fi nevoiti sa le omita. In primul rand, suntem limitati la 30 de cadre pe secunda. In al doilea rand, meniul este gandit pentru controler, daca vrei sa il utilizezi in timpul unei lupte o sa iti fie total peste mana. Nu in ultimul rand, unele puzzle-uri se vad clar ca au fost dezvoltate in jurul unui controller, lucru extrem de evident, mai ales in timpul luptelor, inamicii suferind de aceeasi problema ca si zombii din Rezident Evil 5. Cu toate astea, mecanica de joc nu este rea.

Ei si sa trecem la schimbarile majore pe care jocul le-a suferit. Prima, si probabil cea mai importanta, este faptul ca jucatorul este limitat la doua arme, care pot avea doua moduri de foc. Jocul include acum un sistem de crafting al armelor, putand sa iti dezmembrezi echipamentul pentru a obtine piesele necesare pentru o noua arma. Odata cu aceasta arma, ai si niste materiale necesare pe care trebuie sa le folosesti pentru a upgrada sau a creea o arma. Si cred ca e timpul sa pun punctul pe I, afirmand ca DLC-urile contin componentele necesare pentru a-ti construi armele. Debalanseaza sau nu jocul? NU! Poti gasi componente si construi sasiuri pentru arme sau upgreade-uri lejer. Dar… iti trebuie rabdare! Singura diferenta este ca aceste DLC-uri iti dau totul mura-n-gura. Atata tot.

Crafting-ul in Dead Space 3 joaca un rol destul de important. Trebuie sa te gandesti destul de bine ce fel de arma doresti sa iei cu tine, asta pentru ca o arma extrem de puternica are de multe ori o rata de foc scazuta sau timpi de incarcare mari. Sunt plusuri si minusuri pentru fiecare arma. Jocul te incurajeaza sa experimentezi diverse moduri de foc si combinatii, insa noi sugeram sa cauti un tutorial pentru arme pe internet, ca sa nu te trezesti ca ai creat cea mai ineficienta arme impotriva necromorfilor. Ceea ce debalanseaza extrem de mult jocul sunt armele primite pentru cei care au facut precomanda. Sa le numesc prea puternice este prea putin. Sunt uber-arme. Mai ales in prima parte a jocului. Sfatul meu, daca le aveti, folositi-le dupa ce a-ti terminat jocul, asa nu stricati din ceea ce Dead Space 3 are de oferit din punctul de vedere al gameplay-ului.

Acum ca am terminat cu asenalul din joc, ajungem si la cea mai interesanta schimbare. Explorarea sporita pe care jocul ti-o ofera. Spre deosebire de jocurile precedente, Dead Space 3 iti ofera mai multa libertate. Fie ca esti in spatiu ori pe o nava sau pe planeta pe care o sa sfarsesti eventual pentru a opri Markerul, Dead Space 3 iti da mult mai multa libertate fata de predecesorii sai. Sunt tot felul de cutii si alte bonusuri pe care le poti gasi daca stii unde sa cauti; level design-ul, desi usor claustrofob in unele ipostaze, este placut, dar o sa te simti genial in misiunile spatiale, acestea fiind – dupa parerea mea – cele mai inventive. Pentru Gameplay oferim un 8 si trecem la multiplayer.

Includerea multiplay-erului competitiv in Dead Space 2 nu mi-a picat prea bine, la vremea respectiva numindul “o carja” pe care jocul se sprijinea pentru a lungi artificial durata de viata. Cred ca ar fi fost mai indicata o campanie co-op, care a aparut, pana la urma, in Dead Space 3. Gameplay-ul cooperativ din DS3 este scurt, dar satisfacator, oferind bucati de poveste esentiale, o dinamica interesanta dezvoltandu-se intre cei doi tacaniti, Issac si Carver. Match makeing-ul online este extrem de usor de accesat, insa singura noastra nemultumire consta in durata si limitarea la doi jucatori. Ne-ar fi placut sa vedem un co-op in patru cu o durata a campaniei mai lunga, dar avand in vedere ca doar campania de single player, cu tot cu misiuni secundare si exploarare, are in jur de 20 de ore, plus ce ofera co-op-ul, avem destule pentru doua sau trei saptamani de distractie. Pentru multiplayer – un 7,5 si trecem la grafica si sunet.

Jocul o sa te tina cu sufletul la gura, oferind cate o sperietura ieftina din cand in cand. Daca intuiesti cum sa scapi de un necromorph care se regenereaza sau sa ii impiedici avansul totul va fi floare la ureche, din pacate depinde de la jucator la jucator. Dead Space 3 are o personalitate proprie, lucru care se reflecta si in felul in care este luminat, in inamici si in arhitectura de nivel claustrofoba. Asta pana ajungi la sol si iti dai seama ca cei de la Visceral stiu sa ofere si altceva decat coridoare liniare, aici jocul stralucind cu adevarat. Singurul lucru care nu mi-a placut a fost animatia faciala in anumite cazuri, care tinde sa o ia razna si sa desfigureze saracele personaje. Totusi, cand vine vorba de sunet... nu jucati cu o pereche de casti 5.1. Ascultati la un om cu experienta! Dead Space 3 are un sunet bestial, menit sa iti faca parul sa se zbarleasca pe tine si sa te sperie ori de cate ori are ocazia. In partea a doua era cum era. In 3 masterizarea audio a fost ridicata la un alt nivel. Desi suna nebunesc, au fost incluse si ghiortaieli de mate si alte ciodatenii, in unele cazuri facandu-ma sa imi ridic spranceana de admiratie si mirare. Actorii vocali nu sunt nici ei de lepadat, cu toate ca actrita ce o interpreteaza pe Elli pare ca incearca prea mult ca sa fie convingatoare. Pe de alta parte, Carver si Issac raman preferatii mei. Au un accent grav, se simte o doza de nebunie in discutiile si interactiunile dintre ei. Sunt si cateva momente in care sunetul o ia razna si tinde sa fie prea tare, dar in mare parte directia artistica a jocului, cand vine vorba de sunet, este de aplaudat. Pentru grafica si sunet dam un 8 si trecem la concluzie.

Din pacate, nu pot numi Dead Space 3 un horror in toata regula. Un survival action adventure bun, da. Sigur, nu este atat de controversat in alegeri fata de Dead Space 2, unde erai fugarit de copii mutanti, dar speram la un titlu viitor, probabil un prequel, sa vedem combinatia ideala intre Dead Space 3 si 2, adica un Dead Space cu de toate pentru toti. Da... deja prevad un Dead Space Inception in viitorul celor de la Visceral. Zona ii acorda lui Dead Space 3 un 8 si va asteapta pe canalul nostru de youtube, Arealit cu varianta integrala a review-ului.