Ghost Recon Future Soldier

In urma cu cateva zile stateam de vorba cu un prieten care tot incerca sa imi explice cat de cool si super tare este un joc. Doar ca nu stia cum ii spune, ci doar ca seamana cu „Gears of War”. Abia dupa ce mi-a spus ca „Bah… esti cu inca trei in echipa si te faci invizibil”… mi-am dat seama ca bietul om incerca sa imi povesteasca despre „Tom Clancy: Ghost Recon Future Soldier”. Unul dintre acele titluri puse la naftalina de Ubisoft, dar cu care ne tot intarata de 2 ani de zile, titlu care abia anul acesta si-a facut aparitia pe rafturile magazinelor.

Cinci ani au trecut de cand „Ghost Recon” nu a mai avut un joc in serie. Asta nu inseamna ca franciza Tom Clancy nu a mai facut „copilasi”, dar asta e o alta poveste. La „Ghost Recon” ma uit cu nostalgie pentru ca „Advanced Warfighter” 1 si 2 mi-au placut tocmai pentru ca erau diferite fata de alte shooter-e de pe piata, prezentand o abordare usor tactica, dar si o poveste destul de buna. Tot in aceeasi directie se indreapta si „Future Soldier”, campania de singleplayer avand cateva ore bune de joc, dar si o poveste care reuseste sa acapareze atentia jucatorului.

Povestea incepe in Nicaragua, unde o echipa este trimisa pentru a investiga si intercepta o bomba. Lucrurile se complica atunci cand bomba este activata de la distanta, omorand Ghost Team-ul, numit Predator. Aici intra in scena echipa ta, adica Hunter, pentru a investiga cine este responsabil si de unde a venit aceasta amenintare. Tu iei controlul lui Kozak, un tanar Ghost de descendenta ruseasca, chestie care o sa se dovedeasca cruciala intr-un anumit moment al povestii. Nu pot sa nu fac o paralela cu „Modern Warfare”, „Future Soldier” purtand povestea prin fel si fel de locatii, variind de la deja arhicunoscutele locatii urbane si deserturi, pana la tundre, diversitatea fiind un punct forte in poveste. Singura mea dezamagire este faptul ca, in timpul misiunii, nu ti se da prea mult impuls emotional, aproape toata „expozitia” fiind transmisa prin intermediul secventelor cinematice dintre misiuni. Sunt cateva referiri pasagere si dialoguri care dezvolta relatia dintre membrii echipei, dar grosul naratiunii il gasesti intre misiuni, lasand practic misiunile sa fie doar un coridor de inamici pe care sa ii ciurui. Chiar si asa, exista cateva momente in care incepe sa te doara mintea, mai ales atunci cand trebuie sa salvezi un agent CIA, iar acestia nu verifica sub sacul care ii acoperea bostanul sa vada daca au omul care trebuia. Practic il plimbi pe saracul om cu ditai sacul pe fata, mai mult, refuzi sa ii dai o arma sa se apere… Cu toate ca acesta fusese Ranger in trecut...


Evolutia povestii nu este rea, ba chiar seamana cu un scenariu de film, jucatorul trecand prin etapele de acomodare cu membrii echipei, incercand sa ii motiveze. Abia spre jumatatea jocului, cand lucrurile o iau razna, echipa intra propriuz-si in paine. Spun asta pentru ca „Future Soldier” trateaza un subiect cu care nu m-am mai intalnit de… anul trecut intr-un shooter… RUSI… Da, doamnelor si domnilor… Rusi. Rusul care vrea sa rastoarne ordinea mondiala, cu un focos nuclear la ciorap este baiatul rau si in acest joc. In fine, nu chiar el, pentru ca povestea baleteaza in jurul mai multor personaje negative, o entitate care sa reprezinte raul suprem in joc nefiind aratata clar cu degetul. Cu toate astea, „Ghost Recon” evita anumite clisee pe care piata le-a cam abuzat in ultima vreme, reusind sa ofere o poveste satisfacatoare, de vreo patru ori mai lunga ca cea din „Modern Warfare 3”, cu momente pline de suspans si actiune, dar si cu personaje memorabile. Asta pana nu stai sa analizezi prea mult anumite actiuni. Pentru poveste, „Ghost Recon Future Soldier” primeste un 9 si trecem la Gameplay.


O sa incep cu ceea ce nu mi s-a parut tocmai ok. „Ghost Recon Future Soldier” e prezentat ca un 3rd persson squad shooter. Sau, mai pe romaneste, un joc cu pac pac din perspectiva in care faci parte dintr-o echipa. Ei bine, controlul tau asupra echipei este destul de limitat. Nu poti sa dai comenzi sau sa iti trimiti oamenii in anumite directii, in unele cazuri acestia ramamand ascunsi dupa pereti sau prin boscheti, lasandu-te pe tine sa infrunti singur hoardele de inamici. Bine, poti sa desemnezi tinte, adica oponenti, dar cam atat. Ar fi fost placut un meniu in joc care sa poata controla actiunile acestora sau macar un sistem de comenzi rudimentare, dar probabil gamer-ul american nu poate sa conceapa comenzi de genu’: „Du-te acolo!” sau „Ataca aia!”. Pe de alta parte, intr-un fel, acest minus este si un plus. Spun asta pentru ca nu trebuie sa stai sa iti dadacesti coechipierii sau sa elaborezi strategii de lupta complexe, concentrandu-te sa nu fii detectat de inamici sau sa iti indeplinesti misiunea fara sa iti faci griji pentru teleghidatii artificiali.

Bazele sunt simple. Ai un sistem de cover, acelasi din „Splinter Cell Conviction”, prin urmare unul extrem de bun, care o sa iti fie cel mai de nedejde aliat in momentele in care te strecori intr-o baza inamica.
Ai o groaza de gadget-uri care mai de care mai futuriste, dintre care o sa enumar cateva:
-    Un sistem de camuflaj care te face invizibil atat timp cat nu alergi ca un descreierat si incerci sa prinzi gloante cu bostanul;
-    Senzori ce pot detecta inamicii prin ziduri.
-    Magnetic View care iti permite sa vezi orice oponent prin obiecte solide
-    O drona care iti poate picta la propiu inamicii pe mini-map s.a.

Viitorul unui luptator suna bine. Toate aceste gadget-uri sunt deblocate in functie de cum avansezi in campanie, jocul facand o treaba excelenta pentru ca te obliga sa le folosesti pentru a intelege cum functioneaza, dar si te lasa sa descoperi singur si sa experimentezi ceea ce iti este la-ndemana. Acest gen de libertate este unul dintre cele mai puternice puncte in gameplay, lasand jucatorul sa se desfasoare dupa cum il taie capul. Vrei o abordare Rambo? – Nici o problema: Ordoni camarazilor de arme sa atace si, dupa, te descurci, pentru ca inteligentul artificial nu prea iarta greselile. Odata ce ai initiat un conflict poti fie sa il sustii, fie sa il inchei destul de repede, astfel incat restul inamicilor nu vor prinde. Pe de alta parte, jocul vine si cu un sistem de recompense. Inainte de fiecare misiune, ai parte de o mica descriere a operatiunii, o prezentare a campului de lupta si o serie de obiective secundare care iti deblocheaza diverse gadget-uri sau parti pentru arme.

Ca tot am vorbit de arme, acest ultim „Ghost Recon” are una dintre cele mai detaliate metode de editare a armelor. Poti schimba de la teava, pana la ejectorul de gaze, magazia de gloante, luneta, patul si multe altele. In acest mod – admit cu rusine – mi-am pierdut cel putin doua ore. A fost pur si simplu distractiv sa vad ce atasament merge cu ce arma si cum pot sa imi imbunatatesc rata de foc sau acuratetea. Iar daca asta nu era destul, selectia de armament nu este rea deloc. De la MSR, Vector, pana la ACR si Scar, „Future Soldier” le are pe toate. Iar mediul in care le folosesti… un deliciu. Poate ca suna a prea multa lauda, dar arhitectura de nivel merita edificata. „Future Soldier” este printre acele putine jocuri in care cineva s-a gandit ca poate exista jucatori care nu prefera o abordare directa, ci sa se strecoare in tabara adversa. Au existat misiuni in care pur si simplu n-am tras niciun foc, iar asta spune multe despre realizarea unui joc. De altfel, sfatul nostru este sa abordati acest joc cat mai tactic si tacut cu putinta. Chiar si asa, fascinatia mea nu a durat mult pana cand mi-am dat seama ca sunt si misiuni care, chiar daca iti dau impresia unei alegeri, sunt, de fapt, un coridor ingradit… Pe de alta parte, chestia asta este ascunsa destul de bine… asa ca … bravo Ubisoft!

Gameplay-ul in „Future Soldier” este o briza de aer proaspat in peisajul imbibat de COD si BF3... Mecanicile de joc satisfacatoare, elementele de stealth, dementa a ceea ce este customizarea armelor si editarea layout-ului inainte de lupta il diferentiaza clar de restul clonelor de pe piata. Sigur, cateva elemente sunt imprumutate de ici de colo, dar rezultatul final este o experienta placuta. Cu toate ca am gasit niste bug-uri – precum incompatibilitatea cu anumite placi video, plimbarile prin afara nivelului, marca Assassins Creed etc – patch-uri se pot face daca Ubisoft se indura de noi, iar nota noastra pentru gameplay este un 8.2, indreptandu-ne catre multiplayer.

Aviz celor care doresc sa achizitioneze acest joc: „Ghost Recon Future Soldier” se joaca IN ECHIPA. Abordarea in stil Rambo nu este rasplatita, run-n-gun-ul nu este cea mai buna abordare, iar daca nu iti sustii coechipierii in mod activ o sa pierdeti meciul. Multi jucatori sunt obisnuiti cu stilul de joc gen C.O.D., care, aici, nu se aplica pur si simplu. In primul rand, avem sistemul de clase: Inginer, Scout si Rifleman.
-    Inginerul este clasa ideala pentru cei care sunt obisnuiti sa joaca ca suport. Acesta poate pune camere si senzori pentru a alerta echipa in momentul in care un inamic se afla in apropiere. Pe de alta parte, inginerul nu poate folosi decat SMG-uri si Shoutgun-uri.
-    Rifleman-ul este simbolul echilibrului. Armura, cat cuprinde, poate deveni un adevarat „absorbant” de gloante. La ea se ataseaza arme de asalt si LMG-uri.
-    Scout-ul, adica Sniper-ul, este mult mai tactic in deplasarea pe campul de lupta, dovedind o serie de capabilitati sporite de clocare.
Cu toate astea, un echilibru exista intre cele trei clase, in tot timpul petrecut in multiplayer nu am vazut avantaje sporite pentru o clasa sau alta… Bine, asta daca nu esti scout si stai la panda tot meciul.

Modurile de joc sunt si ele schimbate fata de multiplayer-ul traditional. Practic, tu impreuna cu echipa ta trebuie sa strangeti un numar fix de puncte pentru a castiga meciul. Exista totusi unele obiective care trebuie atinse in timpul unui meci, obiective care pot influenta scorul final.
-    Decoy este o variatie de King of The Hill, unde trebuie fie sa aperi, fie sa ataci trei puncte pe harta, doua dintre acestea fiind doar momeli. Gasesti tinta corecta si o serie de obiective isi vor face aparitia pe harta pe care trebuie sa le indeplinesti pentru a castiga. In acest tip de joc, lucrul in echipa este imperativ. Atat timp cat echipa ta stie ce are de facut si apara/ataca cum trebuie, experienta este absolut fenomenala, oferind un sentiment de implinire sau frustrare… dupa caz.
-    Saboteur este probabil cel mai tactic mod de joc. Practic, ambele echipe trebuie sa ajunga la locatia unei bombe neutre pe care trebuie sa o transporte in baza inamica. Problema nu este neaparat sa ajungi acolo, ci sa o poti duce in tabara cealalta. Dar... o echipa care comunica si se ajuta reciproc castiga de cele mai multe ori.
-    La final, avem Siege, care este si cel mai hardcore mod, acesta neavand un sistem de respwan, jucatorul fiind nevoit sa acorde o foarte mare atentie la ceea ce face.
-    Toate aceste moduri ofera o variate placuta asupra meciurilor clasice de multiplayer. Ubisoft nu considera totusi ca asta este destul, incluzand un Guerilla mod, unde tu impreuna cu alti 3 jucatori trebuie sa rezistati in fata a 15 valuri de inamici din ce in ce mai puternici, din nou accentul picand pe munca in echipa.

Inainte sa acordam o nota, amintim ca intreaga campanie poate fi jucata de patru jucatori, ceea ce inlatura inteligenta artificiala din echipa si ofera o experienta mult mai placuta. Nota noastra pentru multiplayer… este 9 si trecem la grafica si sunet.

Prezentarea nu este rea, atat pe console, cat si pe PC, jocul comportandu-se si aratand bine. Mediul de joc mi-a placut in mod deosebit, doar ca jucatorul nu este lasat sa il admire prea des/mult, deoarece magnetic view-ul trebuie activat mult prea des pentru a putea detecta inamicii. Dar daca scapi de acest „detective mode” si arunci o privire in jur o sa vezi o lume bogata in detalii, cu NPC-uri diferite… Adica pentru numele lui Dumnezeu… au avut atata rabdare sa puna pasari pe cer… PASARI.
Cat despre fizica jocului, sunt momente in care chiar ai impresia ca exista fluiditate, dar si momente in care corpurile oponentilor cad in pozitii mai putin naturale. Totusi, nu este un joc Ubisoft fara probleme. NPC-uri suspendate in aer, glicuri la capitolul hitbox sau coechipieri blocati in ziduri invizibile, unele dintre acestea fortandu-ma sa restartez misiunea. Pentru grafica ii acordam un 8,2 si trecem la sunet.

Nici aici nu s-au descurcat rau. Calitatea voice-actingului este cu mult peste medie, jucatorul putand sa se delecteze atat cu actori vocali buni, dar si cu sunete de explozie poate un pic prea tari. Intri intr-un conflict armat si muzica se schimba, pompand adrenalina in venele tale, te furisezi printre inamici si sunete atat de subtile iti gadila timpanele incat aproape le auzi. Aceste mici finisaje fac din „Future Soldier” un joc bun din punct de vedere sonor. Singura mea plangere sunt exploziile prea puternice, in rest, nota pentru sunet este un 9,5.

O sa sune cunoscuta aceasta incheiere, dar, probabil are si un sens. Intr-o piata supra populata de shooter-e cu tematici militare, „Ghost Recon Future Soldier” aduce ceva nou in peisaj, accentul fiind pus pe tactica, munca in echipa, mii de combinatii de arme si gadget-uri. Cu toate ca nu am crezut in el – asta pentru ca l-au amanat – produsul final este un deliciu si primeste o recomandare calduroasa din partea noastra. Motiv pentru care ii acordam 8.7.

Andrei@ZonaIT


http://www.arealit.tv/

http://www.youtube.com/user/ArealIT/videos