Asta este istorie... literalmente. De ce? Pentru ca dezvoltatorii de la Bungie nu mai sunt legati de Microsoft, un nou studio ocupandu-se de franciza Halo: 343 Industries! Oare un nou Halo, cu un nou studio la carma seriei si cu o cu totul noua directie, este ceea ce avea nevoie jocul pentru a evolua? Ramane sa vedem impreuna!
La 4 ani dupa evenimentele din Halo 3, Master Chief reapare la bordul unei nave pamantene. Dupa cateva momente in care iti este explicata situatia, te plimbi prin imprejurimi si faci cunostinta cu unele personaje, te trezesti atacat de o nava Covenant. Iar Master Chief pica intr-o noua lume numita Requiem, unde intra in contact cu rasa de extraterestri Prometean, o natie extrem de violenta.
Cortana, inteligenta artificiala cu care ne-am obisnuit in primele trei titluri Halo, incepe aici sa o ia razna, dand mari batai de cap nu numai tie, ci si celorlalti supravietuitori.
Povestea, care este destul de scurta, ofera imersiune si dezvoltare pentru personajele deja consacrate. Mai mult, face referinte din carti, animatii s.a., raspunzand intr-o oarecare masura la anumite intrebari, dar ridicand si altele. Master Chief este mult mai colorat si mai bine conturat ca personaj, jucatorul avand aici o legatura mult mai puternica atat cu acesta, cat si cu inteligenta noastra artificiala Cortana. Sunt momente in joc in care o sa stai pe marginea scaunului asteptand cu sufletul la gura ce urmeaza sa se intample, fiind foarte greu sa iti dai seama ce si cum ti-au copt-o producatorii. Mai mult, Spartan Ops, noua companie cooperativa a jocului, este o lovitura geniala. Nu numai ca imbogateste povestea, dar aduce noi elemente pe care fanii nu le-au intalnit decat in carti, singura problema fiind ca aceasta componenta a jocului este episodica, directia in care 343 Industries o sa o apuce fiind inca neclara. Nu pot sa descriu in cuvinte sentimentul pe care l-am avut la finalul jocului, fiind o amestecatura de nervi, implinire, suspans, nervi, exaltare, nervi si mai ales... Ce, Doamne Iarta-ma, a fost asta?... Pentru poveste – un 9,5 si trecem la gameplay.
Gameplay-ul reprezinta bijuteria coroanei in seria Halo. Nu cred ca exista cineva care sa conteste aceasta afirmatie. Cei de la Bungie au rafinat controlul unui shooter pe console, iar comunitatea de fani era extrem de nelinistita de faptul ca 343 Industries ar putea distruge seria. Ei bine, n-a fost asa. Multe dintre elementele pe care Bungie le-au adus in serie au fost dezvoltate in Halo 4, gameplay-ul fiind un mare pas inainte.
Reteta a ramas, in mare, aceasi. De la lupta in vehicule in camp deschis, pana la atacuri in baze militare, iti este tot timpul oferita o optiune de a aborda jocului. Jucatorul este lasat sa decida cum ataca si ce arme sa foloseasca, ceea ce, intr-un fel, imi aduce aminte de Crysis 2. Vrei sa fii in afara razei de actiune? – Atunci pui mana pe un sniper si ii gauresti de la distanta pe inamici. Vrei o abordare mai rambo sau sa te masori in forte cu noii inamici Prometean? – Poti s-o faci fugarind un Knight sau un Watcher, iscandu-se, in sufletul tau, un puternic sentiment de "Ah, ce Bad Ass sunt!".
Este de laudat diversitatea armelor – cele clasice, cu care seria ne-a obisnuit pana acum, sunt prezente in Halo 4, iar cele noi sunt usoare variatii ale primelor, cu mici schimbari ici si colo, cateva dintre ele avand avantaje majore, precum Boltshoot-ul.
Abilitatile pe care spartanii din Reach le aveau au fost introduse si aici, dar au fost operate si cateva modificari majore. Spartan Shield-ul, de exemplu, nu mai este o bula de energie in jurul corpului, care blocheaza toate atacurile, ci un scut de energie literalmente. Iar Sprint, care in trecut era un Armor Ability, acum este accesibil constant, o surpriza placuta daca ma intrebati pe mine, avand in vedere ca vorbim de un Spartan de doi metri si ceva inaltime. Iar astea sunt doar cateva dintre noile armor ability's pe care jocul le-a adaugat sau le-a modificat, per total, Halo 4 oferind o experienta echilibrata si clar orientata catre multiplayer.
Elementul care mi-a placut cel mai mult a fost felul in care este dezvoltata campania. Pur si simplu, nu am putut gasi un timp mort, aproape in fiecare moment Halo 4 livrand o particica de informatie sau niscavai actiune pentru a tine jucatorul interesat. Iar asta nu este nici pe departe tot. Inamicii – atat Covenant, cat si Prometean – sunt unii dintre cei mai inteligenti artificiali EVER. Obisnuit cu Halo: Reach, unde, sa fim seriosi, AI nu sunt cei mai isteti, am inceput campania pe Heroic, si m-am trezit atacat din toate directiile, provocandu-mi deseori stari de nervozitate acuta. Faptul ca jocul sare de la o locatie la alta, pictand cel mai variat level design, ajuta atat jucatorul, cat si inamicii sa dezvolte avantaje pe campul de lupta.
Cu alte cuvinte, gameplay-ul este extrem de placut, 343 Industries reusind sa spulbere toate indoielile pe care fanii Halo le-au avut. Pentru Gameplay – un 9 si trecem la Multiplayer, cea mai adorata componenta a francizei Halo.
Multiplayer-ul in Halo 4 nu mai este ceea ce a fost odata. Nu in sensul rau. Acesta se numeste acum Infinity, si are loc dupa desfasurarea campaniei, dar si in timpul acesteia. Asta pentru ca Infinity este impartit in 3 categorii distincte: FORGE, in care poti sa-ti creezi o harta proprie, SPARTAN OPS, care are o poveste diferita de ceea a campaniei principale, si WAR GAMES, care reprezinta multiplayer-ul popularizat de serie.
In cazul Forge exista cateva probleme, una dintre acestea fiind limitarea spatiului in care iti poti descarca sucurile creative. In Halo: Reach, Forge era ceva mult mai bine pus la punct, avand un spatiu destul de mare in care puteai dezvolta harta visurilor tale. Simbioza intre Forge si Custom Games a fost si ea afectata. Jucatorul nu poate acum, de exemplu, sa inchida optiunea de sprint din armura. Acestea sunt doar cateva probleme evidentiate. Totusi Forge ramane destul de intuitiv, jucatorului fiindu-i puse la dispozitie o groaza de unelte pentru a construi o harta sau un anumit mod.
In privinta lui War Games, sunt multe lucruri de spus. In primul rand, prezenta abilitatilor de armura contribuie la diversificarea jocului. Exista si cateva noi abilitati, precum Promethean Vision, dar core-ul ramane acelasi: tragi, sari si arunci srickyes! De la variatii ale modurilor deja consacrate, pana la noi moduri in care vehicule, precum gigantul Mantis, au fost introduse. Sunt o briza de aer curat, aduc ceva nou si pot oferi sute de ore de distractie jucatorului de consola. Mai mult, nu cred ca am vazut pana acum o clasa dezechilibrata sau o arma care sa fie mult prea puternica. Cu exceptia BoltShoot-ului. Mai mult decat atat, au fost introduse Load-Out's in joc, jucatorul putand sa isi editeze echipamentul inainte de lupta, de la Armor Ability's pana la armele pe care doreste sa le detina. Arme care, de aceasta data, sunt cu mult mai variate fata de predecesori. Si da... Magnum-ul este la fel de bestial pentru cine se intreaba. Sa mai adaug ca exista si perk-uri?
Concluzie? Multiplayer-ul trebuie jucat. Chiar daca nu detii o consola si ai un prieten care are un Xbox si Halo 4, Zona@ incurajeaza orice fan de shooter-e sa incerce acest joc. Este o dementa frenetica, care ofera destul de multe.
Pentru ca problema lag-ului inca nu a fost rezolvata pentru Europa (doar America de Nord a primit un patch in aceasta privinta), multiplayer-ul primeste un 9,5 si trecem la Grafica si Sunet.
Putine sunt jocurile pe Xbox care reusesc sa ma mai faca sa imi ridic spranceana de admiratie. Ei bine, Halo 4 este unul dintre acestea. Sigur, varsta consolei incepe sa se vada, iar jocul pe o generatie mai noua de hardware ar fi fost mult mai bun din punct de vedere grafic. Dar, sa fim seriosi, Halo 4, la capitolul grafica, este unul dintre cele mai aratoase jocuri pentru Xbox 360. Sigur, exista ocazionale texturi de rezolutie scazuta si glitchuri de fizica, dar, per total, nu poti decat sa te minunezi la ceea ce ti se ofera. In alta ordine de idei, lumina in joc este fenomenala. De la God Ray's, pana la lumina difuza dintr-un coridor, orice fascicul arata aproape real. Si, in teren deschis, aceasta da o noua dimensiune perimetrului vizual, aruncand umbre aproape reale in toate partile. Singura mea problema o constituie uzul constant al Lens Flare-ului in mai toate cinematicele si faptul ca exploziile necesitau un pic mai multa munca. In rest, Halo 4 arata... si spun asta din toata inima... superb. Vrei sa vezi cam cata munca a fost depusa? Arunca o privire pe cer si o sa ai o impresie de real. Pe de alta parte, sanii lui Cortana puteau sa fie mai mici. Este un A.I. Construct, nu un model de playboy. Just saying.
Si trecem la sunet. Unde o sa spun atat: FENOMENAL! In multiplayer se aude absolut tot, pana si pe o bomba de casti... ceea ce spune multe. Cat despre muzica, nota 10 lejer. Temele muzicale pleaca pe nesimtite si te cuprind fara sa iti dea un punct incipient concret. Dar... atunci cand le auzi, o sa te vezi cuprins de euforie, adrenalina, tristete si o pleiada de alte emotii. Credeam ca o data cu schimbarea compozitorului, jocul o sa aiba de suferit. Ei bine... Halo 4 are un sunet perfect. Pentru grafica si sunet – un 9,5.
Zon@ ii acorda lui Halo 4 un 9,5 si va invita pe site-ul nostru si pe canalul nostru de youtube arealit unde puteti sa urmariti varianta integrala a review-ului.
No comments:
Post a Comment