Al doilea titlu, cu toate ca mi-a placut in anumite privinte, precum abandonarea conceptului de a juca gresit, e limitat de un traseu liniar pe care jucatorul este obligat sa il parcurga. Mai mult, acesta e multi-platform, fiind anuntat in 2010 ca un titlu pentru toate mediile de gaming, lucru care i-a facut pe jucatorii pe PC sa cam strambe din nas. Pe buna dreptate! Jocul a avut o groaza de probleme, abia dupa un timp acesta primind un HD Texture Pack, vanzarile pe console fiind pesemne mai importante pentru Crytek. In fine, sa zicem ca aceste mici scapari au fost uitate de majoritatea, insa eu nu iert nimic... La anuntarea lui Crysis 3, cei de la Crytek si-au facut mea culpa si au promis un titlu dezvoltat cu puterea de procesare pe care PC-ul o are in minte. Sa fie o afirmatie corecta? Sa spele pacatele lui Crysis 2 acest ultim titlu din trilogie? Haideti sa aflam impreuna!
Ca si Crysis 2, actiunea se petrece tot in New York. Numai ca la vreo 24 de ani dupa evenimentele din jocul precedent, Prophet fiind literalmente pus la gheata, iar jocul incepand cu o echipa de combatanti pentru libertate ce il trezesc din capsula de staza. Aici intalnim prima problema din poveste: Psycho – care se plange tot timpul ca o fetita de 2 ani dupa ce i-ai luat acadeaua. Tot scopul lui Psycho in acest joc este sa se vaite ca nu are superputeri si sa arate cu degetul precum maimuta din Family Guy. Macar accentul este de o engleza autentica, altfel cred ca inchideam sonorul dupa toate smiorcaielile lui. Premisa este ca binecunoscuta corporatie Cell a transformat New York-ul intr-o imensa sera de soldati inarmati pana-n dinti. Apoi mai e si ocazionalul Alpha Seth, care, si el, intamplator, e tot la naftalina... cel putin pana este trezit de Psycho si Prophet, momentul semnificand distrugerea iminenta a Pamantului. In concluzie, Dumb and Dumber sunt cei mai mari natarai din istoria jocului. Bine, nu putem decat sa aratam cu degetul catre echipa de scenaristi care au dansat cazaciocul prin acest scenariu, povestea avand cursivitatea unui pilot de raliu beat manga.
Pentru ultimul joc din serie, Crysis 3 merita mai mult, un final epic, in care Prophet sa para un adevarat Bad Ass... Nu cu o secventa de quick time eventu-uri in care trebuie sa faci buba la carcalacul spatial urias.
Povestea e frustranta, dar are si cateva momente bune. Momente in care te poti indentifica cu motivatiile lui Prophet, acesta luptandu-se sa isi pastreze umanitatea, chiar si in fata aversitatilor cele mai crunte. Faptul ca acesta este portretizat ca fiind aproape om il impinge pe jucator sa vrea sa il vada ca un erou care trimfa. Cu toate acestea, personajele de suport nu sunt memorabile, ca in 2 unde Gould avea o personaltiate definita, jucand un rol important in naratiune. In 3, tanti doctorita e un fel de Muppets Show SOLO, in rolurile celor doi mosuleti simpatici (care comenteaza tot timpul de la balcon) fiind Psycho si doar el! Povestea putea fi mult mai mult decat atat, probabil s-au concentrat mai mult pe gameplay si rafinarea acestuia. De aceea, povestea primeste, din partea noastra, un 7.
Pe de alta parte, Crysis 3 are, la capitolul gameplay, ceva de oferit. Nu cred ca exista cineva care sa nu fi vazut arcul pe care Prophet il manuieste, acesta fiind si focusul campaniei de marketing. Ei bine, Crysis 3 are elemente de Stealth extrem de bine stabilite. Arcul te lasa sa ramai invizibil in timp ce iti transformi inamicii in pernita de ace (sageti, in cazul nostru), accentul cazand pe o abordare a luptei mult mai tactice. Asta nu inseamna ca nu poti sa iei in brate un LMG si sa imparti pomana gloantelor in inamici, abordarea gresita fiind si aici inlaturata. Armele sunt in mare parte aceleasi ca si in Crysis 2, atasamentele avand mici modificari ici si colo. Totusi, nimic nu este mai satisfacator ca momentul in care un carcalac extraterestru si-a primit o sageata in pifometru, iar restul inamicilor nici macar nu stiu ce s-a intamplat. Iar asta ma duce la urmatorul aspect al gameplay-ului... armura. Ea nu a suferit prea multe schimbari de la al doilea titlu, mai ales in ceea ce priveste mecanica, controlul ramanand neschimbat.
Ca si in al doilea joc, poti sa devii invizibil, sa te misti mult mai repede, sa ai mai multa armura, dar cateva mici perk-uri au fost adaugate. Ca de exemplu, Nano-Vision-ul, care este un night vision glorificat, si o camera care iti permite sa iti marchezi tintele inainte de fiecare intalnire armata. Nano-Vision-ul, sincer sa fiu, este frectie la picior de lemn, utilitatea lui fiind pe acelasi loc cu zambetul lui Kristen Stewart... ineficient pana la lacrimi. Camera contextuala sau binoclul, daca doriti, pe de alta parte, este mult mai utila deoarece taie din suspansul unei lupte, jucatorul stiind de unde vine mercenarul Cell X si Seth-ul Y. Taie un pic din suspansul jocului, dar este o unealta extrem de utila, permitand o abordare tactica si bine pusa la punct, mai ales ca poti, cu ajutorul ei sa indentifici nu numai tintele, dar si upgrade-urile pentru costum, locatiile armelor, informatii aditionale si alte lucruri utile. Sistemul de hacking este si el un pas in fata, putand acum sa ataci cibernetic o tureta sau un Seth sau preluand controlul acestuia pentru o perioada scurta de timp. Si acest aspect schimba mult modul de abordare al campului de lupta, fiecare element fiind plasat extrem de atent. Si daca tot vorbim de camp de lupta, haideti sa discutam putin si de mediul in care se desfasoara jocul... Manhatan-ul. Sau, cel putin, ceea ce a mai ramas din el. Exista cateva momente in care te iei la tranta cu soldatii Seth intr-un camp de iarba de doi metri, acesta fiind, pentru mine, una dintre cele mai antrenante secvente, fiindu-mi imposibil sa vad de unde vin ganganiile alea blestemate. Iar asta ma duce la cel mai frustrant element al jocului... inteligentul artificial. Ca si in Crysis 2, Big Brother este mereu prezent. Daca ai alertat un soldat Cell sau un Seth, toti inamicii stiu exact unde esti. Sigur, nu mai exista trasee predefinite ale crocobaurilor inamici si campul vizual a fost vizibil marit, dar asta nu inseamna ca te pot vedea de la 1.000 de metri fara probleme, realismul fiind usor aruncat pe geam in unele cazuri. Totusi, Stealth-ul ajuta mult acum, inamicii nemaiputand sa traga dupa tine. Deci avem una calda si-una rece din punctul de vedere al AI-ului.
Dupa evenimentele din jocul precedent, natura a inceput sa preia controlul asupra orasului, printre ruine aparand liane, muschi de copaci si evident iarba aceea de statura unui om. Bine, mai gasim ocazionala cultura de gogosari a matusii Petunia si doua, trei rasaduri de cartofi, dar... Ce sa faci!... Soldatii Cell trebuie sa pape si ei. In fine, level design-ul este stralucit, intr-o oarecare masura amintindu-mi de Half Life Episode 1, varietatea de abordare fiind uluitoare. Cei de la Crytek au imbinat, intr-un mod superb, primul si al doilea joc, rezultatul fiind un design de nivel organic. Periplul prin aceste locatii pare natural, fiecare infruntare cu ganganiile extraterestre oferind o varietate de moduri in care sa ii bumbacesti, fie folosind nivelul in avantajul tau (gandirea tactica de care aminteam mai devreme), fie pur si simplu duck and shoot-ul classic. Si sa nu uitam ca avem si vehicule, care se cam controleaza precum un sac de caramizi, dar totusi sunt acolo. Totusi, cea mai mare plangere este ca nu m-au lasat sa preiau comanda unui VTOL, fiind mai mult un on-rail shooter, posibilitatea de a lasa jucatorul sa controleze nava ar fi facut experienta extrem de imersiva...
Din punctul de vedere al gameplay-ul, Crysis 3 este un pas inainte, cu mici „sughituri” ici si colo sub forma quick time event-urilor. Mi-ar fi placut sa vad un pic mai multa libertate de desfasurare. Apoi... Campania este extrem de scurta – cam 6 ore pe un nivel mediu dificultate, asta daca nu alegi sa termini si misiunile secundare. Exista mult potential, dar inca nu stiu daca va fi vreodata implinit. Pentru gameplay – un 9 si trecem la multiplayer.
I-am acordat o sansa multiplayer-ului. Chiar i-am acordat. Inca din Open Beta-ul jocului, hackerii si-au aratat fata, iar jocul a fost... canibalizat. Mai mult, Crytek nu face nimic sa ii inlature, un patch pentru rezolvarea problemelor nefiind anuntat pana acum. In plus, orice post pe forumul acestora este tratat ca o gluma. Totusi multiplayer-ul nu este rau. Nu in sensul in care sa detroneze Batlefield 3 sau Call of Duty, dar – cum am spus si la gameplay – potential exista: un sistem de level up exista, armele se pot edita si cresc in nivel, deblocand noi atasamente, iar noile moduri de joc, precum Spear sau Capture de Relay, sunt realmente placute. Potential exista, dar nu atat de mare cat sa faca din Crysis 3 un must play doar pentru multiplayer. Cel putin pana nu se rezolva problema hackerilor. Multiplayer-ul in Crysis 3 este un pic prea banal. Ai un costum care iti confera superputeri! Un sistem de clase ar fi fost ideal aici, evidentiand o anumita componenta a Nano-Suit-ului. Viteza, invizibilitate, putere... etc. Daca jocul ar fi fost impartit in clase, experienta ar fi fost cu mult mai distractiva. Dar necesitatea de a Call of Duyt-iza jocul cred ca a prevalat. Un alt element care ar fi fost extrem de bine venit, ar fi fost o campanie cooperativa separat dezvoltata. Poate intr-un titlu viitor... cine stie. Pentru multiplayer – un 7 si trecem la grafica.
Crysis 3 mi-a facut PC-ul sa gafaie. Nu neaparat din cauza cerintelor nesimtite pe care le are, ci pentru ca, odata ce am activat V-Sync-ul, jocul 3 a inceput sa aiba atacuri bruste de apoplexie si sa se limiteze la 30 de cadre pe secunda. Daca dezactivezi V-Sync-ul, totul merge superb. Este o problema a driver-elor, dar merita precizata. De ce am inceput cu negativul? Pentru ca este singurul lucru rau pe care il pot spune despre grafica acestui joc. In rest, este superb atat pe console, cat si pe PC. Pe console acesta ruleaza la detaliile medii de PC, iar pe un PC High End o sa vezi cel mai frumos level design, complementat de o arhitectura de nivel de invidiat. Jocul arata infiorator de bine. Este pe departe cel mai aratos joc de PC de la Witcher 2 incoace. Animatiile sunt realizate cu atentie, simtul cinematic este inlocuit cu o camera contextuala extrem de explicativa, iar ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost ca ruleaza extrem de bine pe aproape orice arhitectura dual core cu o placa video de 128 de biti. Cu toate detaliile la minim, ce-i drept, dar ruleaza fluent. Un lucru pe care chiar vreau sa il precizez si care mi-a atras atentia a fost realizarea exploziilor. Le poti lua cu Copy-Paste si le poti pune in orice film al lui Michael Bay si poti jura ca sunt de acolo. De altfel, totul in Crysis 3 este cizelat pana la dementa, texturile folosite fiind de inalta rezolutie, nimic aratand ca o mazgaleala in acuarela. Asta ca sa nu subliniam ca apa arata a apa... da?! In ceea ce priveste sunetul, si aici avem una calda, una rece. Muzica are tonuri sumbre, extrem de emotionante, subliniind fiecare moment la jocului. Totusi, actorii vocali, mai putin Psycho si Prophet, sunt dezastruos interpretati. Nici macar o emotie nu transpira prin intermediul replicilor acestora, fiind statute, anoste, in unele cazuri lasandu-mi impresia ca au fost redate in windows talk. Restul sunetului, precum cele produse de arme, explozii, sunetele de fundal, cum se aude iarba cand mergi prin ea si asa mai departe sunt de nota zece. Pentru grafica si sunet dam un 9 si trecem la concluzie.
Crysis, odata cu al doilea titlu, a fost un joc destul de controversat, Crytek fiind tras in doua parti: de gamerii de console, care aduc un profit frumusel, si de gamerii de PC, care inca mai tanjesc dupa mediul open world din Crysis 1 si Warhead. Au incercat ei aici sa impace si capra, si varza, si intr-o masura au reusit, dar, din pacate, doar marginal. Crysis 3 este doar o umbra din mamutul care ar fi putut fi, existenta unor idei geniale fiind vizibila, aplicarea lasand insa mult de dorit. Noi ii acordam un 8, dar cu inima indoita, insa il nominalizam pe Crysis 3 pentru cea mai buna grafica a anului, fara doar si poate. Nu uitati, pentru varianta integrala a review-ului ne intalnim pe canalu nostru de youtube Arealit si pe site-ul nostru
arealit.tv.
No comments:
Post a Comment