Starcraft 2 Heart of the Swarm Review

A trecut ceva timp de cand Wings of Liberty ne-a brazdat monitorul, iar urmatorul expension, Heart of the Swarm, parca nu mai vroia sa apara.
Aventura lui Jimmy Raynor pare un trecut indepartat, cativa ani scurgandu-se de la salvarea lui Kerrigan de sub influenta Zerg si transformarea ei intr-un aproape om cu dreduri. Are acest expension tot ceea ce ii trebuie pentru a satisface jucatorii si fanii seriei, continuand povestea in aceeasi maniera epica? Sau Heart of the Swarm este inca o dezamagire de ordinul lui Diablo 3? Haideti sa vedem...

Actiunea se pretrece la scurt timp dupa evenimentele din Wings of Liberty, portretizand-o pe Sarah Kerrigan in noua sa forma umana, aceasta uitand cam tot ceea ce a facut cat a fost sub influenta zergilor. Daca in prima parte toata actiunea se desfasura sub drapelul iubirii nemarginite pe care Raynor i-o purta lui Kerrigan, de data aceasta cuvantul de ordine este... razbunarea. Toata actiunea consta intr-un sir de pumni in aer si amenintari impotriva imparatului Minsk, stiti voi, cel care a lasat-o pe Sarah sa fie luata de zergi si transformata in the Queen of Blades, intr-o oarecare masura punand in pericol intregul univers... Ei bine, aici Kerrigan inca poate controla zergii, mai mult, in prima misiune ii arata lui Minsk junior cam cat de rau poate degenera orice scenariu in care acestia sunt implicati. Evident ca de la rau se ajunge la si mai rau, iar evolutia narativa capata un ton dramatic in primele cateva misiuni, Sarah Kerrigan luand-o literalmente razna si intorcandu-se in mijlocul zergilor pentru a-si satisface dorinta de razbunare. Iar aici o sa ma opresc cu orice detaliu legat de prezentarea narativa.

Este extrem de greu sa faci recenzia unui joc bazat in mare parte pe poveste si pe felul in care aceasta este prezentata, mai ales cand jocul in cauza este produs de Blizzard. In esenta, orice scapare din partea mea poate dezvalui elemente esentiale de poveste, stricand distractia multora O sa ma rezum la a comenta pe baza evolutiei narative si a micilor contradictii pe care cei de la Blizzard le-au inclus in acest titlu. Exista cateva lucruri care chiar nu au sens, de exemplu contradictia dintre povestea jocului si folclorul prezentat in benzile desenate StarCraft. Sa vii si sa contrazici tot folclorul este un pic cam deranjant. Cu toate astea, povestea nu este rea. Telul suprem al zergilor consta in evolutie si in obtinerea biomasei, iar modalitatea in care sunt portretizati nu ii face sa para o rasa insetata de sange, ci mai degraba una calculata, avand o ierarhie bine stabilita, in care Kerrigan ocupa varful aisbergului. Si asa ajungem la o alta problema pe care o am cu povestea: dupa ce este transformata in om sau aproape om, Sarah se intoarce la zergi si este acceptata aproape instant intr-un Leviatan.

Personajele sunt extrem de interesante si, in egala masura, unice, motivatiile lor fiind total diferite de cele ale terranilor, jucatorul intelegand destul de usor ratiunile luptei cu zergii. Povestea are parti emotionante, secvente tensionate si o prezentare narativa extrem de bine pusa la punct; este memorabila, dar nu grandioasa. Motiv pentru primeste un 9 si trecem la gameplay.

Ca si in jocul anterior, vei alterna intre misiune si Leviatan, care are acelasi rol ca si Battlecruiser-ul Hyperion din Wings of Liberty. Numai ca, acum, experienta a fost simplificata, avand doar trei camere unde te intalnesti cu cele cateva personaje de suport.
Preferatul meu ramane, de departe, Abathur, cu care o sa iti petreci o buna bucata de timp, acesta fiind o sursa excelenta de poveste de fundal, atat pentru rasa zergilor, cat si pentru Kerrigan. Asta nu inseamna ca nu ai ce face in Leviatan. Poti discuta cu... Inteligenta Organica a navei Isha (cel putin cred ca o pot numi asa), care are, si ea, ceva de spus in dezvoltarea jocului. Ii poti inbunatati si schimba si, ca in jocurile precedente, iti poti imbunatati unitatile adunand biomasa si supunandu-le la mutatii pentru a da nastere unui nou tip de unitate zerg. Interesant este ca aceste alegeri sunt permanente, odata ce ai ales o mutatie, aceasta transoformand unitatea selectata intr-una cu noi abilitati – de exemplu, o unitate care in mod normal nu putea sa atace unitati aeriene acum poate sa o faca, odata ce ai selectat o anumita mutatie. Poti schimba abilitatile unitatilor, acestea fiind usor de selectat de la misiune la misiune, in functie de necesitatile tale, dexteritate, armura si atac, iar alegerea poate schimba extrem de mult felul in care abordezi o lupta...

Controlul si mecanicile de joc cunoscute din Wings of Liberty au ramas identice. Am putea spune ca cei de la Blizzard nu au evoluat prea mult de la formula care i-a consacrat. Toate actiunile pe care le dictezi au ramas la fel de prompte in executie, avand zero lag cand vine vorba de timp de raspuns si zero probleme de frame. Controlul unui numar de unitati si a micro-mangamentului este imperativ si aici.
In general, aproape toate unitatile au o abilitate speciala, fiind mult mai indicat sa creezi un pluton cu fiecare set de unitati in parte. Daca dai chix intr-o misiune, stai linistit ca o poti reface, desi in Heart of the Swarm campaniile nu sunt atat de grele ca in Wings of Liberty. Asa ca, pentru a avea o experienta mult mai intensa in campaniile single player, te sfatuiesc sa incepi direct pe Brutal. Misiunile sunt mult mai variate, introducand tot felul de elemente menite sa tina jucatorul in suspans. Fie ca trebuie sa aperi o nava, sa distrugi anumite structuri pe harta sau sa faci pe ninjalaul zergalau, vei avea tot timpul o variatie in gameplay de la o misiune la alta. Din pacate, uneori, Starcraft 2 Heart of the Swarm uita ca este un RTS, inclinand mai mult catre un element RPG. Pentru gameplay dam un 8,5 si trecem la multiplayer.

Multiplayer-ul in StarCraft a fost tot timpul… o bestie, total separat de campania de single player. Dovada sta si faptul ca jocul este considerat un sport national in Coreea de Sud. In esenta, orice jucator de StarCraft in multiplayer stie ca exista 3 lucruri esentiale: micromangement, viteza de reactie si strategia pana la limitele excentricului. Sunt diferente majore intre single si multiplayer, ca de exemplu injecting larva, o mecanica esentiala pentru zerg in multiplayer, care nu este de gasit in campania single player. Exista o multitudine de diferente intre cele doua, totusi, aici, poti sa te acomodezi mai repede cu mediul realmente ostil al meciurilor online de StarCraft.

Cum ai intrat in meniul jocului esti intampinat de matchmaking, unde poti gasi acum urmatoarele tab-uri mari si late: Training, Versus A.I., Unranked si Ranked. Sfatul meu este sa jucati exact in ordinea prezenta pe ecran. Intai te antrenezi putin sa vezi cum functioneaza jocul, care sunt mecanicile esentiale, sa descoperi rasele etc. Apoi ajungi sa te lupti cu un inteligent artificial, care se adapteaza in functie de comportamentul tau, facand experienta nu doar distractiva, ci si tensionata. Ulterior, cand crezi ca ai ajuns suficient de increzator in propriile forte, poti trece la unranked si ranked. Pe langa aceste schimbari, au mai fost implementate si altele, precum un sistem de level up, support pentru clanuri, o interfata pentru multiplayer, abilitatea de a te uita la replay-uri cu prietenii si faptul ca poti prelua comanda unitatilor. Acum poti vedea foarte usor unde ai gresit. Un alt lucru pe care il apreciez este posibilitatea de a schimba regiunea, astfel putand sa joci global cu un singur cont.
In plus, avem aici spate noi unitati: Teranii acum primesc Hell Bats, un Helion ce poate trece in forma de tanc, si Window Mines; Protosii primesc si ei trei unitati noi: Mothership Core-ul, Oracale si Tempest; Zergii au acum Viper si Swarm Hoasts. Avem, de asemenea, si cateva twikuri si balansari precum Siege tanc-urile care nu mai au nevoie acum de research pentru a fi trecute in siege mode, o chestie care ii face pe terani un pic cam overpowerd, reaper-ii au fost buf-uiti, in unele cazuri sunt folositi prea des la rush-uri, iar warhound-ul, de exemplu, nu este de gasit. Pentru un jucator nou, aceste schimbari nu par evidente, dar pentru cei vechi, ele fac o diferenta majora.
Problema e ca teranul este overpowerd acum, oricum ai intoarce situatia. Motivul este: abilitatea noua la medivacs, afterburners, care le face mai rapide decat orice alta unitate de pe harta, permitand sa faci un drop super rapid si apoi sa iti alegi oponentul pe harta, fara ca acesta sa aiba sanse sa te prinda. In momentul de fata, exista prea multe probleme de balans, multe dintre ele urmand sa fie rezolvate in timp. Totusi multiplayerul este distractiv, atat timp cat joci cu teranul.
Pentru multiplayer ii acordam un 8 si trecem la grafica si sunet. Mai intai insa mentionez ca, daca nu esti cel mai mare fan al multiplayer-ului competitiv, merita sa arunci o privire in sectiunea arcade, unde o sa gasesti toate modurile posibile si imposibile de joc, de la RPG traditional, pana la tower defense si alte moduri clasice. Se zvoneste ca exista chiar si un remake al clasicului DOTA pentru Heart of the Swarm, dar zvonurile sunt doar zvonuri.

Cei de la Blizzard au reusit, cu StarCraft 2, performanta de a il face sa mearga bine pe orice sistem si pe nici unul. In timp ce testam acest joc, am avut pe mana o statie dual processor cu 32 de giga de ram si cateva placi video in SLI. Ghici ce?... Heart of the Swarm tot pierdea cadre mai ceva ca un muribund impuscat in artera. Jocul, pe Medium, se misca excelent, chiar si pe High, dar cand il treci pe Ultra o sa pierzi cadre constant. Asta nu inseamna ca jocul pe Medium Detail arata rau... nici pe departe.
Starcraft 2 Heart of the Swarm este, ca si Wings of Liberty, unul dintre cele mai detaliate RTS-uri de pe piata. Nu m-am intalnit nici macar intr-un moment cu posibilitatea de a confunda o unitate cu alta, de exemplu, totul fiind extrem de bine detaliat si evidentiat. Asta ca sa nu mai vorbim de directia artistica abordata. Nu cred ca mai mira pe nimeni faptul ca cei de la Blizzard stiu sa prezinte un cinematic intr-un joc asa cum nici o alta companie n-o face. Doar ca aici sunt un pic mai detaliate, comparativ cu Wings of Liberty. Din pacate, pe cat de bune sunt cinematicele, pe atat de lipsite de inovatie sunt metodele de prezentare a povestii.
Cand vine vorba de sunet, Blizzard livreaza, si in acest caz, o experienta auditiva de exceptie, cu o coloana sonora care complementeaza excelent atmosfera jocului, cu tonuri elevate si melodii care te lasa sa intelegi ca joci cu zergalaii. Mi-a placut in mod special vocea lui Kerrigan, care isi schimba tonalitatea dupa un anumit eveniment al jocului, fiind mult mai relevant fata de evenimentele precedente. Cert este ca sunetul in Heart of the Swarm este de un 10 plus lejer, iar ca tot unitar ii acordam la captitolul grafica si sunet un 9 si trecem la o concluzie.

Heart of the Swarm nu are nici pe departe cea mai complexa poveste din serie. Nu are o actiune memorabila, dar ea reuseste sa te tina aproape. Exista foarte multe contradictii cu folclorul prezentat in carti si sunt multe gauri in poveste. Pe de alta parte, multi jucatori cumpara StarCraft pentru multiplayer si pentru scena competitiva de e-Sports, nu pentru campanie.
Zon@ ii acorda lui Starcraft 2 Heart of the Swarm un 8,5 si va invita pe canalul nostru de youtube arealit pentru a urmari varianta integrala a review-ului. Pana atunci, un like nu a omorat pe nimeni, un share pe facebook si twitter nici atat, iar daca nu sunteti subscriberi inca nu vad de ce nu ati apasa butonul de subscribe.