Universul Bioshock este unul imens, capitolele sale raspandindu-se pe mai bine de un deceniu, daca e sa luam in calcul si System Shock care a influentat extrem de mult primul joc din seria moderna.
Cand Infinite a fost anuntat, eram ca un copil in magazinul de jucarii. Si iata ca acum pot spune clar ca, spre fericirea mea, Bioshock Infinite nu este un fiasco, dar nici jocul la care m-am asteptat! Cat de bun este? Hai sa aflam impreuna.
Sa treci de la o lume subacvatica la una deasupra norilor pare nebunesc, mai ales cand pui in balanta tehnologia de care dispune umanitatea. In primul Bioshock am avut parte de un oras subacvatic de proportii gigantice, plin cu tacaniti care vroiau sa iti ia Adamul sau sa te transforme intr-un exponat de perete. Aici, in Infinite, actiunea se petrece intr-o utopie aeriana numita Columbia. Insa multe dintre trasaturile narative din epopeea submarina le putem gasi si in Infinite. In locul lui Rayan il avem pe Zacharia Comstock, un profet, de aceasta data, nu un vizionar utopic, a carui misiune este de a creea un oras intre nori, urbe in care se regasesc doar cativa alesi, un spatiu in care rasismul se afla la loc de cinste, puritatea rasei americane fiind evidentiata intr-o maniera sudista si extrem de vicioasa. Evident ca parerile lui Comstock nu sunt atat de bine vazute de catre restul lumii – a se citi “restul Americii” -, motiv pentru care acesta a ales ca utopia Columbia sa fie “relocata” in ceruri. In acest univers intervine o constanta: TU... Booker DeWitt. Esti un tanar detectiv, insarcinat cu salvarea fiicei lui Comstock, Elizabeth, sau rapirea ei, depinde cum privesti lucrurile. De ce faci asta? Pentru ca e singurul mod in care poti scapa de o datorie considerabila. Din pacate, nu este cel mai usor lucru din lume. Elizabeth este inchisa intr-un turn, pazita de o pasare gigantica mecanizata si, colac peste pupaza, toata Columbia stie ceea ce ai de gand sa faci. Cum asa? Comstock poate vedea viitorul!
Din punct de vedere narativ, Bioshock Infinite este unul dintre titlurile cel mai bine scrise din seria lui, desi dezvoltatorii de la Irrational Games au ratat multe lucruri care ar fi putut face jocul mai interesant. Booker poate intreprinde anumite actiuni – unele marunte, altele complexe-, insa toate alegerile lui (care ar fi putut schimba literalmente cursul povestii, oferind un simt de implicare si apartenenta in cadrul naratiunii) sunt, de fapt, de pomana. Mi-ar fi placut sa vad cum o alegere de-a mea, un raspuns sau un sir de evenimente influenteaza actiunile lumii din jur, dar n-a fost sa fie! Povestea iti arunca in brate intrebari cu nemiluita inca din prima secunda a jocului. Afli raspunsurile pe parcurs, stai linistit, nu te panica aiurea! Infinite are acel gen de dezvoltare narativa care nu te lasa sa iesi din joc, pur si simplu povestea este atat de bine pusa pe hartie incat nu poti lasa deoparte controllerul sau mouse-ul.
Dupa cum am spus si mai devreme, sunt multe oportunitati ratate in privinta povestii. Daca finalul nu este afectat, atunci de ce ma pui sa aleg? – Asta m-am intrebat dupa ce am vazut ecranul cu Game Over. Chiar si asa, o sa ai parte de rasturnari de situatii, iar sfatul nostrum este: desi are niste lipsuri, Bioshock Infinite merita jucat doar pentru poveste. De aceea primeste de la noi 9,5.
In mare parte, Bioshock Infinite nu s-a abatut prea mult de la gameplay-ul care a consacrat seria. Este tot o experienta tactica extrem de intensa si bine pusa cap la cap. Singura diferenta – dintre aventurile submarine si experienta din nori – este aceea ca acum ai si un aliat in timpul luptelor, iar mecanica de joc din aceste secvente cu pac pac nefiind schimbata in mod semnificativ: armele ofera jucatorului un sentiment de impact si recul, inamicii – dupa ce sunt loviti – iti lasa impresia de durere si altele. Ai parte cam de mai toate armele de la inceputul secolului trecut: carabine, snipere, shotgun-uri, revolvere, pistoale, mitraliere, precum si o serie de arme mai neconventionale (lansatorul de grenade Volley Gun, un lansator de rachete si un minigun). Unde mai pui ca, pe undeva pe la jumatatea jocului, apar si arme artizanale, cu alte proprietati fata de cele obisnuite. In esenta, ai de unde alege cand vine vorba de armament in Bioshock Infinite.
Una dintre surprizele placute pe care mi le-a oferit Bioshock Infinite este implicarea lui Elizabeth in lupta. Ea nu ia parte activ la lupta, ci doar te ajuta in momentele-cheie, indicand puncte strategice, aruncandu-ti munitie, medkit-uri cand esti aproape de moarte... Elizabeth poate sparge broastele anumitor usi – caci tu esti incapabil s-o faci – si te poate ajuta sa descifrezi anumite puzzle-uri. Eheeei, Elizabeth e in stare de mult mai multe – de exemplu, poate “sparge” timpul si spatiul literalmente pentru a-ti aduce, pe campul de lupta, munitie, turete sau chiar un Patriot.
Mai sunt cateva puncte forte, despre care aleg sa nu vorbesc, ca sa nu va las pe voi singuri sa le descoperiti. Asa ca o sa trec la fazele mai putin placute ale gameplay-ului. Din fericire, nu sunt multe lucruri care distrug jocul. Level design-ul este tot timpul complementar unei lupte, aproape tot timpul existand o maniera sa arzi, sa electrocutezi sau sa impungi in inamic. Singura mea plangere este nivelul de intelect al inamicilor – ei nu prea folosesc cover-ul, de multe ori optand sa te atace direct, rareori ascunzandu-se dupa un birou sau cine stie ce un pilon din marmura. cred ca cel mai mult m-a deranjat faptul ca Bioshock Infinite este genul de joc in care nu iti este permis sa mori. Nu conteaza ca te-a strivit un Handy Man sau ca ai fost ciuruit, Elizabeth e mereu cu geana pe tine ca sa te resusciteze si sa te repuna in functiune cu ajutorul unei benzi adezive si a catorva injectii cu o substanta verde. Mie unul mi-ar fi placut sa vad un pic mai multa tensiune din acest punct de vedere, nu sa fii readus la viata intr-un loc sigur, in schimbul a catorva banuti de argint. Mai mult decat atat, anumite lupte cu boss-i sunt reciclate la infinit, iar probabil cea mai mare amenintare din joc, Song Bird-ul, un pasaroi cat o cladire, este si cea mai mare dezamagire. Dar... cu toate aceste minusuri, Bioshock Infinite are un gameplay satisfacator: acel gen de gameplay care stie cand sa iti arunce in brate o situatie tensionata, cum sa evidentieze povestea si, mai presus de toate, cum sa evolueze intr-o maniera placuta, fara sa te aglomereze cu prea multe informatii. Te acomodezi cu lumea incet, inveti fiecare mecanica si, la final, te simti extrem de implinit de ceea ce ai fost in stare sa faci. Pentru gameplay dam un 8,5 si trecem la Multiplayer. Glumeam... Slava domnului nu avem multiplayer in Bioshock Infinite.
Bioshock este unul dintre putinele jocuri in care elementul fantastic si suprarealist este cat se poate de credibil. Aici Unreal Engine a fost implementat asa cum trebuie: fara texturi care se incarca greu, fara probleme de rezolutie etc. Cat timp mi-am petrecut in Columbia, acest oras mi-a dat impresia unei case de papusi cu accente rasiste, in care, de pilda, sus nu este neaparat sus ci poate fi si dreapta sau jos; mi-a dat senzatia unui loc in care totul are o logica, atat timp cat cauti cu atentie. George Washington cu un minigun in brate este un adversar de temut si hoardele de inamici care te ataca cand iti este lumea mai draga fac din Columbia un oras periculos. Orasul, indiferent unde te afli, evidentiaza toate trasaturile negative si pozitive: de la rebelii care s-au saturat de opresiunea lui Comstock, pana la fortele de ordine care poarta discutii triviale ce dezvolta si mai mult povestea. De altfel, si orasul in sine spune o poveste a lui. Este absolut delicios sa stai si sa admiri peisajul din jurul tau. Lumea lui Bioshock Infinite este bogata si fascinanata in egala masura, jucatorul putand tot timpul sa descopere cate ceva nou si uluitor. E suficient sa se uite in jur si sa-si ascuta auzul. Si, credeti-ma, la capitolul sunet nu am decat laude. Este printre putinele jocuri in care micile conversatii de pe strazile orasului ofera si mai multa profunzime povestii. Actorii vocali sunt fenomenali. Cand Elisabeth este suparata, iti pare rau cu adevarat. Cand Booker este lovit sau atacat stii ca trebuie sa mearga inainte si simti ca trebuie sa faci tot ceea ce iti sta in putinta sa il ajuti. Te trezesti implicat in poveste, doar prin cateva linii de dialog. Sunt, de departe, cele mai magnetice si mai carismatice personaje inventate in gaming in ultimii cativa ani. Booker si Elizabeth sunt geniali, dar asta nu inseamna ca restul actorilor vocali sunt de aruncat. Comstock, cu toate ca este un batran cu viziuni rasiste de segregare rasiala si obsedat de faptul ca este un profet al Domnului, este credibil, jucatorul vazandu-l ca pe o amenintare constanta. Iar gemenii Lutess cred ca sunt de departe cele mai stranii personaje din tot jocul. Adaugam si o coloana sonora din anii 1900 si avem un sunet care pur si simplu poate sa dea lectii. Sfatul meu, cand zgomotul armelor s-a oprit, cand nimeni nu mai vorbeste si este o liniste mormantala, sa ascultati cu atentie... Sigur exista ceva care sa iti atraga atentia. Pentru grafica si sunet notam un mare 10 si trecem la concluzie.
Ei bine, acum urmeaza sa raspund la cea mai grea intrebare din acest an. Este Bioshock Infinite un joc demn de cel mai bun titlu al anului 2013? Da si Nu. Da pentru ca are extrem de multe puncte forte, pe care niciun alt joc nu le poate egala pana in acest moment. Nu pentru ca sunt extrem de mult oportunitati ratate cand vine vorba de poveste si mecanica de joc. Da, il nominalizam pentru cel mai bun joc al anului 2013, dar este posibil sa fie usor detronat pe viitor. Are acel sentiment de Half Life, cu o stralucita evolutie a povestii. Are tot ce ii trebuie sa fie un joc de 9 intreg, fara sutimi. Poate, daca ar mai fi asteptat un pic si cei de la Irrational ar fi lucrat la aspectele negative pe care le-am enumerat, jocul ar fi fost un titlu de nota 10 curat.
Va invitam, pe aceasta cale, pe canalul nostru de youtube arealit si site-ul nostru arealit.tv unde puteti urmari varianta integrala a review-ului. Pana atunci, un like nu a omorat pe nimeni, un share pe facebook si twitter nici atat si, daca nu ne sunteti inca subscriberi, va invitam sa deveniti.
No comments:
Post a Comment